Fantome de brumă

Arme. Gloanțe. Furie.
Corupție. Nebunie.
Un cineva sare în cap
Săturat, obosit, rănit
De tot ce s-a alienat.
Puterea îl are în vizor
Pe cel răzvrătit fără cauză
Și îl vede ca pe un soldat
Ce are nevoie de o pauză.
Strigăt. Exasperat.
Lumea se rupe în bucăți
Sub sufletul său. Desfigurat.
Crengi pline de brumă
Par fantome ce se răzbună
Și lasă o ultimă urmă
În pădurea distrusă de furtună.
Munții reci, indiferenți,
S-au săturat de jocuri fără motiv
Și mereu înfrigurați
Se dărâmă peste flacăra care arde.
Repetitiv.
În urma sa, fantome
Cu capul spart
Îi duc mai departe povestea
Lui de vas crăpat.

Le vedeți? Sunt acolo.
Se ascund la vedere.
Privesc rece peste noi
Și nu mai au nicio părere.