Dragul meu Eminescu,
Îți șopteam o seară, oare,
Când cerul zâmbea discret,
Cât de multă supărare
Mă apasă, greu, în piept?
Și-mi spuneai că valul trece,
Viața ta un vis o fac,
Mă-ncălzeai la pieptul rece
Și-ncepeam, ușor, să tac.
Mă topeam la mângâiere,
Cum se-ntâmplă și acum,
Caut vis, caut durere,
Mă preschimb în al tău drum.
Și-n izbânda despărțirii,
Mă înec în propriul eu,
Tare dor îmi e de tine,
Eminescu, dragul meu.
Cu drag, Veronica Micle. |
|