chained to the bottom of the ocean

lanțurile au ruginit
sub meteahna timpurilor,
scris în ape
îmi este testamentul.
toți pașii pe care i-am facut
și frica care mă așteaptă înainte
îmi oferă comoditate,
o fericire goală dincolo de această lume.

ochii oceanului mă privesc,
statuie de polistiren
asumare estetică a propriei existențe,
un actor de mâna a doua
încercând să joace rolul unui sclav
atât de bun
încât auzi țipetele suprarealiste
din fundul oceanului,
atât de real...

jocuri infinite
jocuri de foame
jocuri fără stapan
jocuri fără parte,
nu sunt un sclav
am un nume
probabil uitat de lume
dar am unul,
scris acum 12 ani
pe o bucată de marmură
mă declaram om liber,
ne întoarcem în secolul 19.

distonanța ucide
tiparul apei dă cu eroare
statuia de polistiren dispare
în urmă, o pată,
obsesia mea compulsivă dorește să o șteargă
dar ea a rămas imprimată
în istoria lumii nimănui.

lanțurile au ruginit
s-au rupt, s-au dezintegrat,
sunt liber.

libertatea este amară însă
totul este frumos aici...
adevărul este că nu a mai plouat
de ceva timp
aici, în fundul oceanului.