Să-mi fii...

Să-mi fii apus de soare și răsărit de lună
Să ne-mbătăm cu stele și raze împreună.
Să mă pictezi cu viață și-a ta suavă mângâiere
Fie-mi mie leac pentru orice durere!

Am câștigat azi timp pentru noi doi de ieri,
Dar e deja târziu, ai încetat să speri.
Te-ai preschimbat din zâmbet în trădare și ură.
Am încheiat un drum de suferință pură.

Am mers destul de mult pe suflete de sticlă
ce astăzi au ajuns doar urme cufundate în frică.
Cu cioburi de iubire cugetul ți-ai umplut,
Mi-ai modelat trăirea așa cum tu ai vrut.

Privirea nu-ți mai e plină de sinceră simțire,
În schimb e-acoperită doar de dezamăgire.
Am amețit să merg în cercul nepăsării
Am obosit să fiu, din nou, dată uitării...