Cinci minute

M-am trezit în întuneric, în mizerie și-n haos
În jur foșnet, nebunie, între atâtea strâvuri goale
Pe un asflat rece și tare, îți țineai mâinile-n poale
Îmbâcsită-n scrum, cerșeai un colț de nemurire
Te vedeam visând abis, ca să scapi de omenire
Inhalai praf și cenușa
Nu puteai spune nimic, dar strigai prin tine-n mine
O percepere denaturată ce nu mai credea în bine,
Încercai să mai zâmbești celor ce-i credeai aproape,
Dară nimeni nu era, nici în preajmă, nici departe,
Nici în mare întindere, nici în marea moarte.
Cu un ochi mai cer ca altul într-un monocrom de noapte
Îți simțeam un val din cer cum se scurge pe sub pleoape
Cinci minute-n timp de om, cinci minute-n timp de neom,
Cinci minute-n mintea ta să-ți înțeleg suferința.