Sine în tragedie

vers cu vers ;
Nemo nu ascultă, se întreabă pe sine:
"de ce să plătești un bilet de hârtie?"
tăcerea unui răspuns îi provoacă o durere de cap.

Vede în oglindă un om obosit; ochii sunt îngropați
vocea nu mai iese din cap...
ar vrea să meargă pe plajă, să inspire aer sărat
ar vrea să meargă la munte, să inspire la înălțime.

Biletul de hârtie ar putea arde, lui nu-i place focul;
și urmele lui vor fi șterse; arma de metal e mai dramatică
Rămâne în memorie... și el nu uită...
ploaia avea să elibereze lacrimile negate.