Izgonind-o în infern

Tu n-ai știut să-i faci față
Iubirii mele adevărate,
Tu n-ai știut s-o ții aproape
Și s-o ocrotești de moarte.

Ai sfarmat-o sub fierul gros al ghetei,
Și-ai lăsat-o să se risipească
În negura neîncetata a vieții mele!
Ai lăsat-o dezgolită,
Vulnerabilă,
Și fără vlagă...
Ai dorit-o atât de mult
Ca deodată s-o lași pradă
Entităților din lumea-intreagă...
Tu chiar nu-ți dai seama,
În ce infern al spaimei,
Ți-ai permis s-o izgonești?