Dacă m-ai arunca în spațiu
aş zâmbi.
Prefer să rămân fără aer în vid,
La umbra celor mai strălucitoare stele,
Decât să mă sufoc în oxigen hibrid,
În punga de plastic ce-o numeşti viață.
Dacă m-ai abandona în vid,
Ți-aş mulțumi. E ceea ce numesc salvare.
Să mă izbesc de un asteroid
E mai bine decât să mă opresc din visare.
Aş prefera să plutesc în praf stelar din geneză
Decât să mă descompui în molecule de nervi
Şi durere, a ceva ce putea fi şi totuşi nu este. |
|