Do you remember the way it made you feel?

sau despre cum arată dimineața de după
în care îți spui pe repeat că regretele
sunt epavele de gumă, inima un port invadat
că sentimentul de vinovăție e fata morgana,
o neliniște intrinsecă a sternului
sub care se adună cocoloașe de aer cald sau
presiunea de a te justifica în fața cuiva
gata să îți judece umezeala salină a gâtului

Închid ochii
îmi imaginez că buzele pe care le sărut
au forma celor din seara aceea
că atingerile au accent de Galata
capătul falangelor tale sinapsează cu ale mele
suntem două părți ale aceluiași sistem
ale unui Lego supradimensionat
a doua zi le șterg de praf
cu teama declanșării unei alergii
uneori rămân pe piele cerculețe
ca cele lăsate de căni pe blat
mă împac cu ele cum te împaci cu
senzația unei figuri materne la capătul lor
mult după adolescență

când redeschid aceste zone corticale
totul ia forma mucegaiului
deasupra borcanelor prost sterilizate cu dulceață
îl dau la o parte și
amintirile se întind pe felia de pâine, gata de ingerare

cândva toate aceste corăbii vor părăsi portul
vor lăsa în urma lor suprafața lucioasă a mării însângerate
încrețindu-se puțin
ca sub apăsarea unor corpuri
ce nu mai erau de mult timp acolo