Ploaia spală...

Ce e frumos în lumea aceasta?
Nimic. Fiindcă așa este.
Ne naștem pe lume cu o tristeţe,
Deoarece ieșim din pântecul mamei,
Plapuma noastră protectoare,
Care după ce am pierdut-o,
Inevitabil devenim vulnerabili.

Am cunoscut mii și mii de oameni,
Toţi aveau același scop în viaţă:
Realizarea pe plan profesional,
Nu zic, e bine să ai aceste gânduri,
Da, e sănătos,
Dar... Îmi pun întrebarea următoare:
Oare doar asta este tot ce contează?
Doar pentru atât am fost proiectaţi?
Există destin sau suntem singurii
Care cârmuiesc drumurile pe care vom păși?
Nu știu, totul pare un paradox,
Un multivers în care pare că deţinem controlul,
Dar uneori clacăm,
Asta înseamnă că suntem slabi?

Uneori alergăm prin ploaie,
Că-i de vară, iarnă, toamnă sau primăvară
Asta nu contează,
Ploaia spală nu doar murdăria trupească,
Ci și pe cea spirituală, sufletească,
Lăsându-te pentru un moment,
Intr-o liniște totală,
În care simţi că ești cu adevărat liber
Căci ploaia spală...