Toată lumea doarme. Iar eu sunt nocturnă,
dorm în cada mea zgâriată de foc,
acolo unde se naște un sfârșit de lume.
Seara I
Caut stele dar nu găsesc
nici măcar una...
am zărit doar câteva umbre
de-ale lor ce se înecau sălbatice
în porii adânci din pielea ta
întunericul ăsta îmi dă senzația
de vis bețiv și difuz.
Seara II
Stelele sunt atât de multe și mioape
încât mă urmăresc ca pe un Argus tranșat,
dar nimeni și nimic nu mă va face
să uit de acei ochi mari și umezi
ce-mi îngroapă viața în moarte.
Seara III
În noaptea asta stelele erau doar suflete
de regine blonde pitice fierbinți și albastre
- sufletul meu, pe cerul plin de faruri uscate -
regina mea despicată era dusă de mult.
Zbor în cer și plutesc delicat spre lună,
singuratică, rănită și pătată;
iubirea mea, îți mulțumesc
că ai trecut pe aici. |
|