Ochii care nu se văd se uită,
Dar inima nu uită,
Inima privește
Spre raiul ce-l clădește.
Un loc plin de iubire,
Un câmp de păpădii,
Petale ce zbor spre ceruri
În lumina soarelui auriu.
Dar venirea serii,
Cu o liniște asurzitoare,
Lasă sentimentele
Să își facă cale.
Cale spre inima ta,
Spre sufletul tău,
Părtaș al luptelor
Din gândul meu.
Și s-au pierdut în întuneric,
Dar tu le-ai fost lumina,
Ai fost raza mea de soare
Cand m-am pierdut cu firea.
Zâmbetul tău dulce
Ca un răsărit frumos,
Cu el îmi luminai mereu lumea,
Lumea mea întoarsă pe dos. |
|