Departe

Eşti dincolo de zare, eşti departe,
Între noi sunt munţii înalţi şi mări învolburate.
M-am gândit de multe ori la drum şi mai ales la valuri,
Munţii îi trec, dar dacă marea nu mai are spre tine maluri?

Eşti dincolo de glasul meu, eşti departe,
Te strig în van, în fiecare noapte.
Strigătele mele sunt prinse în ale Tăcerii gheare,
Ce sa fac să ajungă la tine măcar o firavă chemare?

Eşti dincolo de cuvintele mele, eşti departe,
Am avut timp sa mă gândesc la toate...
Am găsit pentru tine un cuvânt puternic, dispus să moară,
Oare îl vei citi sau îl vei rupe în bucăţi şi arunca apoi afară?

Totusi, nu esti chiar asa departe...eşti lângă dorul meu,
El îţi vede făptura clară, oglindită în lumina Lunii, mereu.
Dar dacă dorul meu moare ucis în noapte de Uitare,
Eu de unde să mai ştiu ceva de tine oare?