am fost și voi rămâne
panglica lucioasă cu care ai legat
coloana de sprijin
de tulpina unui arbore mic
cineva care jonglează cu slăbiciunile
le mai scapă
nu le consideră obiecte casante
și poate ăsta e un compliment frumos
ca o respirație ce poate fi imitată
mi-am spus oamenii trebuie
să privească dincolo de gratii
papiota gigantică niște ace colorate înfipte strategic
în tine e
locul care deține cele mai multe
specii pe cale de dispariție
dar în largul oceanului
această ultimă viață a mea coase cu ritmicitate un val
//nu mai dorește să se întoarcă acasă fără utilitatea pierdută//
mă așez pe capota mașinii
la o distanță milenară de adevăratele provizii de suferință
liniștea se apropie |