Te privesc cum umbli desculț prin suflet
Te rog, să mergi încet și cu pași mici,
Căci luna doarme fără niciun sunet
Și n-aș vrea, acum, să o trezești aici.
Mereu când ne întâlnim doar noi doi
Pe limba ta e o încăierare tăcută --
Numele meu și gemetele dintre noi,
Pare că scena ar mai fi fost făcută.
Deși mă culci, apoi, pe brațele tale
Și-mi privești sânii rotunzi și mici
Mă faci să mă simt atât de mare
Când noi suntem atât de mici aici.
Dimineața, seara mă cauți cu buzele,
Te liniștești când mă gasești tot acolo,
Unde m-ai lăsat când au fost brizele
Și cutremurele adânci din noi, dincolo.
Deși te-am avut, te am și te voi avea,
Din vina ta, luna doarme fără mine
Stă și privește cum plăngeam și
Scriam de parcă aș rămâne fără tine... |
|