La o chermeză cu jocurile minții mele

Ne închidem în propria noastră închisoare,
Ne închidem in grațiile gândurilor
Și cheia fiind a inimii.
Încercăm să ieșim din propriul nostru haos!
Căutând colegi de casă
Izgonindu-i într-un abis,
În care doar ura si ignoranța,
Rămân cel mai simbolic lucru.
Inimă, inimă, ți-am făcut atâtea poezii,
Din care să te delectezi,
Pe mine să mă venerezi...
Dar înca mă ții închisă,
Stau pe patul meu ce-l rece,
Scriu si-ți aștept părerea,
Plecarea ta mă ține captivă.
Alerg în cuvinte pe foi,
Respir prin penița stiloului meu,
Înca te aștept să vii,
Să-mi deschizi ușa nedreptății...
Să fiu iar fericită,
Să fim iar fericite.