Sus pe culmea unui munte

Sus pe culmea unui munte,
Ceru-i plin de stele.
Patru plopi ascund în urmă,
Casa mândrei mele.

De trei zile aceeași cade,
Bate călătorul,
Cine n-a iubit în lume,
Nu știe ce-i dorul.

Ne despărțim, dar tare-aş vrea,
Să nu fi supărată.
De ne-am iubit e vina mea,
Tu nu ești vinovată!

Deci în zadar să regretăm,
Ce-a fost să nu mai fie.
Căci dragostea oricum e ia,
Nu ține-o veșnicie.

De-o fi cândva să-nentâlnim,
Cuprinși de-o amintire,
Aș vrea din toate să-mi vorbești,
Dar nu și din iubire.

Iubirea ce-a fost între noi,
Sunt visele deşarte.
Odată ne-am iubit și noi,
Ne-am dus în altă parte.

Dă mâinile să le sărut,
Mânuți-le amândouă,
Mă simt pierdut, mă simt străin
Afară-i frig și plouă.

A fost un vis copilăresc,
A fost o întâmplare,
Doream pe veci să fi a mea,
Inima rău mă doare.