Flori de cenușă

Cristale de venin loveau la tot pasul
Nisipul curgea-n clepsidră-căci a venit ceasul...
Un văl de doliu șade-n oglindă,
O poză-nvechită adoarme-ntr-o grindă.

Vântul-bătând în fereastră-ciocnește un pahar;
Paharul cade,se sparge-cioburi,vin, pelin cu amar.
Și-o tânără fată coliva așează
În ochii-i cei verzi tristețea dansează.

Se-apleacă și-ntr-o palmă ciob cu ciob ea strânge,
Părul și-l dă după ureche și-și șterge ochiul ce plânge,
Se ridică și ochii pe poză se sprijină
Amintiri, iubire, durere, suferință-suspină.

Cenușă-i sunt aripile de înger căzut,
Ello, să cazi din cer cum ai putut?
Cu pasul greu -trăgându-l după ea- se duce la mormânt
Și flori de cenușă -Ella-înger sfânt- aruncă pe pământ...