Ne revedem din nou străine,
Cu zâmbete de-amărăciune pline
Că doare, dar să știi că mi-a fost dor
În glas să-ți simt lumina ochilor.
Îmi bați la ușă, eu-ți deschid,
Fată simțită cum pretind,
Căci aș putea în prag să te opresc să-ți zic
Că nu mai vreau de la tine
Nimic.
Și jucăm acest joc iar și iar
O revedere în plus și în zadar
Căci tot mai dulci ni-s revederile în vis
Că nu-s reale și nu dor, cum am promis. |
|