Am așteptat un veac să te strâng la piept un ceas.
Iubire nu mai am, ura-i tot ce mi-a rămas.
Arăți ca dintr-un basm, dar eu nu cred în povești,
Știam că ești ca toate, c-o să mă dezamăgești.
Vreau să te las dar nu pot, închid ochii și suspin.
Nu știu ce să aleg între durere și chin.
Am tăcut, am fost prea bun, nu m-ai meritat deloc,
Ești doar bună să înșeli, să jignești, să îți bați joc.
Dezamăgiri scrise la lumina lumânării
Mă ascund de realitate, evitând pragul disperării.
Resentimentul mă doboară, ochii tăi îmi dau târcoale,
Mi-au rămas blocați în cortex, nu sunt de nimic în stare.
Îmi duc singurătatea înnegurat, cu gust de pelin,
Piesa mea se naște greu, din ochi picura venin,
E o piesă din iubire, declarație de dragoste
Înlocuită de durere, ură, chin și-un pic de pacoste.
Vocea ta mă ceartă, de mine vrea să tragă
Norii îmi întunecă privirea, soarele vine și pleacă
Ești pastila preferată, o pastilă dulce-amară
Ce o înghit fără apă, o înghit seară de seară.
Dar astăzi renunț la tot, îmi descătușez trecutul,
Îmi adun puterile, ridic sabia și scutul,
Îmi adun puterile, o să schimb vorbele cu fapte,
Mă pun singur pe picioare, bun venit realitate! |
|