Suflet învins.

Sumbru, întuneric, miez de noapte
Stau singur printre șoapte
Și din zare coboară ușor
Mii de pene peste un corb gol

Prin bezna și cerul negru
Prinde formă, corbul integru
Fulgeră, distruge și tună
În aer și în suflet furtună

Corb sau drac? Aceiași ființă
Anunță un masacru de elită
Ce nu poate fi prevenit
Mai rămâne un ticăit

Tic-tic-tac, încerc sa rămân bun
Nu caut să mă răzbun
Că tot ce mi-a mai rămas,
O oră din marele ceas.

Furtuna nu-i din ploaie sau ninsoare
Ci din corbii ce nu pot sa zboare
Din penele lor otrăvitoare
Uciși toți de vrăjitoare.

Și cad sute, zboară zeci
Vrăji tăcute, tu să pleci
Să scapi de ghearele lor
Distrugătoare a viselor.