Acele momente când viața ta parcă e desprinsă
Dintr-o epocă sovietică
Și tristețea se simte subit în fiecare scenă,
Până și mâncarea pare nostalgică,
Farfuriile își plâng de milă
Și lingurile îți lăcrimeaza în gură,
Cu lumina făcându-le să pară mai goale de esență
Decât e de fapt fierul lor,
Ieftin ca ficatul sau plămânii
După o noapte în oraș;
Ești pe jumătate încălzit
Și te gândești că mâine nu mai ai mâncare sa le dai copiilor,
Tristețea se simte de parcă te urmărește un radio de măna a doua
Deasupra capului,
Dar pe tine cine te hrăneste, îți zici,
Pentru că primul lucru de mână a doua
Ești tot tu. |
|