in lucē tēnebris ludus

ca o păpușă văzându-și al ei
                                              ventriloc,
ca focul istovitor pierzându-și al său
                                                                loc
ca umbra primăverii dulci
                         în umbra toamnei sumbre,
hades și helios, vouă
                                     mă închin,
din tenebre lumină,
                                 în lumină chin,
izvor de amor negru
                                  și rațiune albă,
cei dintâi chemați vederii,
                   cei din urmă în omenirea oarbă
purificați-mi vederea
                                  tenebre iar să văd
să pot scrie lumii
                            de al vostru tron,
lacrimi uscate să se verse
                         în a lumii inundătoare jale
să se deschidă vouă, zeilor
                         a noastră, omenirii cale
prin mine să chemați
                                  a voastră tăcere
din lumină tenebre,
                               în tenebre vedere.