Simfonie pentru elegie

În gânduri am mii de melodii
Puse pe repeat
Ce în suflet le simt
Care la rândul lor,
Născute din emoții fiind,
Își găsesc loc în ale mele ventricule și atrii
Și dau curs sentimentelor eterne
Ce le cunosc pe semne
Prea bine, ca să neg existența lor.
Mii de decibeli
Ce răsună-n adâncul minții,
Ei făuresc realul și imaginarul
Când cei din jur te apucă cu dinții.
Ei vor să-ți fure esențialul ce te ține
Pe picioare, și de altfel, întreg la minte
Dar înlăuntrul tău e într-un meci de box,
Neștiind cum să deosebească
Urâtul de frumos
Și-apoi toate ce-au trecut
Nu sunt decât niște opriri
Prin drumul vieții ce ne insuflă
Cele mai fără de asemanare trăiri!