mă mulțumesc

cu puțin cu ochii în jos îmi simt tălpile fericite
atingând parchetul rece al apartamentului și
mesele reîncălzite la microunde sunt tot la fel de
bune

mă îndepărtez de asta de singra cale de a supraviețui
pe planeta-groapă-de-gunoi1
de cozile la ghișee și de persoane cu herpes

la fel ca atunci când stau lângă un extinctor pe
holuri și mă mut
din loc fiindcă nu vreau să fiu primul responsabil
de a-i salva pe ceilalți
incapabil să concep          situația imaginară
las responsabilitatea pe o fată curajoasă cu
tatuaje caractere chinezești pe antebraț moda
2009 înaltă care face sală miercuri și vineri zile în
care ține și post în care
parcă se pregătește de
momente de panică incendiare ca ăsta pe
coridoarele instituțiilor

fug ca antilopele pe nat geo wild

voi purta cu mine vina ascunsă sub geacă
și frica de răspundere
anihilarea oricărei dorințe de glorie
părinții mă privesc înecându-mă în cristelnița
maturității și mă felicită
cu un pahar de vin de țară
din grădina bunicului