Luna răsare,
Mă odihnesc la umbra ei măreață
Cu lacrimi uitate.
Artificii bubuie
Și zbor deasupra lumii,
În speranța de a simți fericirea,
De a fii liber
De a amuți vocile din cap
Din al libertății zbor
Și după atingerea infinitei plăceri,
După care tanjesc de vieți întregi. |
|