Îți construiești singur barierele
Și tot singur te împiedici de ele.
Urli în disperare că vrei libertate,
Dar când vine vorba de fapte,
Faci un pas în spate.
Dorința de schimbare e arzătoare,
Toți vrem și visăm palate,
Să trăim o viață ca la carte,
Dar cine pune prima cărămidă oare?
Uneori, orbiți de vise deșarte,
Uităm că drumul e lung,
Cu încercări obositoare.
Renunțăm fără măcar a încerca
Doar cu gândul că nu se poate realiza.
E intr-adevăr greu să lupți pentru ceva?
Să faci sacrificii fără să te ajute cineva?
Prea complecși pentru o lume simplă
În care nimic nu e ceea ce pare;
Captivi pe o planetă dintr-o infinitate,
Controlați de timp și murind din cauza acestuia,
Fugind spre răspunsuri,
Adunând întrebări. |
|