refugiați în hol
coboară privirea până în dreptul genunchilor mei
văd oamenii străzilor în extaz aproape
sudați de conducte
se apleacă înainte înapoi ca în fața judecății
aici am greșit și aici la fel
aici îmi pot asuma greșelile
văd câte un tavan diferit în fiecare noapte
imediat cum mi se face frig mă transform
în animalul pe care i l-am descris
rămâne constantă
mila din ochii ei
când se apropia de mine
intrând parcă într-un loc proaspăt șters din memorie |