Crengile tale n-o să mă mai mângâie niciodată
Iar ochii tăi n-o să mai privească la geamul meu.
Frunzele-ți n-o să mi se mai ascundă în suflet
Sfidând moartea cu grație verde,
Până când venele timpului se vor sparge,
Iar sângele cald al reîntâlnirii ne va păta din nou sufletele. |
|