Acum... fără tine

Încă sper să mă mai privești,
Încă sper că ai să te răzgândești,
Încă te aștept să vii,
Încă mii și mii.

Gara te așteaptă solitară,
Așa cum fac și eu seară de seară.
Iarba, florile, copacii și străzile
Sunt la fel de singure ca mările.

Parcului îi e dor de tine;
Îmi spune mereu de tine și de mine,
Îmi spune de noi doi
Ce frumoși eram pe timpul unei ploi.

Florile stau acum în parul altei zâne
Până vor deveni din nou prea bătrâne.
Copacii stau aplecați de dorul
Care stă deasupra lor ca norul.

Iarna a ajuns la ușa mea,
Dar, din păcate, de la a ta,
Vara înca n-a plecat
Și te face tot mai puțin supărat.

Acum, nu mai e la fel nimic.
Fără tine nimic nu e rimic.
Nimic nu mai are putere;
Fără tine e ca o rupere...