un amor se legăna pe o pânză, și s-a rupt

Eram ca un păianjen care atârna
De dragostea ta,
Iar pânza s-a așternut peste
Un amor pierdut.
Scrisorile le-am aruncat pe foc
Căci doar atât mi-a rămas să
Mă încălzesc
Și o țigară începută de tine
În scrumiera spartă si lipită
Dupa o ceartă prostească;
Ce tâmpenie, am fi putut avea totul,
Dar am luat totul prea în serios
Și parcă am fost naivi
Să credem că vom fi pentru o eternitate,
Eu pentru tine, tu pentru mine,
Când acum o stradă ne unește
Și nici nu ne privim in ochi.
Să mi te avut pe retină,
Nu plăteam teatrul tău jalnic
De mironosițe apreciat.
Ai fost doar o scuză
Să fac iar cunoștință cu realitatea.
Știi că mereu mă prefăceam
Că uitam.
Erai visul meu
Ce s-a stins
Ca țigara-n scrumieră
Si nu-ți voi da aripi să reînvii,
Decât să pleci undeva
Să nu mă mai știi.