Noapte de Noiembrie

Poți să plângi pe brațul meu
Ca să putem plânge amândoi,
Să pot să desenez c-un teu,
Șirul zilelor cu ploi.

Șirul zilelor cu ploi furtunoase
Cu norii ce ne zâmbesc vioi,
De soarele ce nu mai apare,
De toamna ce s-a instalat între noi.

A mai rămas un singur anotimp!
O iarnă, ce nu mai trece,
Un cub de gheață, ce numai în timp
Poate va vrea să plece.

Lacrimile s-au consumat,
Iubirea e pe terminate.
Sufletele, încet ne-au cedat,
Iernii ce-n cale ne bate.

Spune-mi iarnă! Ce tot vrei?
Valurile apei, tu să le iei?
În mrejele neguri s-adorm?
Printre treptele vieții să tot dorm?
...

Mi-aș dori să pot să spun
Că-i un vis, un vis nebun.
Dar iubirea ta stă, și mă apasă
Ca o piatră grea ce nu mă lasă.