Zbuciumul dragostei

Doar la o privire simplă și inocentă,
A luat naștere povestea lor de iubire.
El și ea vor merge împreună pe veci,
Pe același drum cu bune și rele.

El îi ia micuțele mâini,
Sărutându-i-le cu patimă.
Și tot ce îi cere aceasta,
Este să-i fie mereu alături.

Unica frumusețe e cea
Din ochii de smarald ai tinerei.
Ea muritoare printre oameni,
Iar el astrul de pe cerul nopții.

În noapte mare a nunții lor
Astrul se coboară pe pământ,
Luând tânără și ducând-o la altar.
Astfel aceasta devine o nemuritoare.

Ea a lăsat totul în urmă fără regrete,
Căci inima a dăruit-o astrului.
Din muritoare ajunge nemuritoare.
Căci iubirea lor e pătimașă.