Să-mi treacă timpul, să mă văd căzând într-un lighean fără fund, în vid;
unde stau, exact cum le pun, agățate în clești pe sârmă, flori de curte și creste un salcâm în sacul cu detergent din piață.
(...)
Camera mortuară descoperită din greseală să- mi fie loc de joacă,
să-mi spui o glumă morbidă, iar eu să nu mă simt prost că am știut cum se scrie corect mult prea devreme.
Înlocui-ți-ai constant blank space-urile în punct și virgulă!
Sunt nebuni.
Ceasurile s-au vopsit în var stins și ei râdeau, râd,..
vor râde deasupra lor grinzile!
Așa au construit, din vertebre, o casă fără porți pentru mine.
Să mananc pământul de la fereastră?
dar nu mi-e foame!
Trezește-te copilă,
..s-a spart ligheanul! |
|