Etern

Cobor încet pe-a căii viață,
Nu ma ridic,
Doar pier încet ,
Că am trecut prin astă viață
Crezând ca mâine am sa plec,
Nici fel de căpătâi,
Nici casă
Să am să-mi trag încet
Suflarea ultimelor zile
Petrecute în infern.

Numesc așa această lume
Că sufletul mi-a ars de dor,
Iar singura mea alinare
Mi-a fost gândul
C-am sa mor.

Nu voi pieri în astă lume,
Ci voi rămâne pe pământ
În sufletele celor care
M-au iubit și m-au plăcut.

Dar știu ca sufletele lor
Vor dispărea și ele-n zare,
Și-atunci
Chiar am pierit de tot.
N-am existat.
Nu m-am aflat.
În lumea asta
Fără de care
Nimeni n-ar fi existat.