YourHighsAreYourLowestTimes

uneori mă întreb                     (de ce scriu numai despre trecut)
unde-mi sunt toți prietenii
sau dacă au existat
în carne și oase vreodată

dacă m-am interiorizat atât
de mult încât am devenit
transparent ca
un om din prim-plan
înghițit de imaginea din background

îmi voi tatua toată introvertirea
pe frunte îmi ziceam
într-un vis lucid
în care îmi luam amintirile
durerile astea fericirile alea
coșmarurile toate minusurile
plusurile dându-le
un contur îngrămădindu-le
într-o singură poză

am pus-o
în paint i-am dat
/minizime după /minimize după /minizime
după /minimize
a rămas un pixel mort
dintr-o mare de ochi căprui

și tot mor pe dinăuntru
și tot nu pot plânge
și vocea din capul meu
tot se bâlbâie ca un rege înainte
de discurs

încearcă să-mi explice că
ajungând în vârf urmează doar
căderea incontrolabilă
numai în timpul căreia
poți înțelege că cele mai bune momente din viață sunt
cele în care vezi apexul
unei vieți omenești
drept o vafă de la mc la 1 leu