O emoție de toamnă

Fiecare anotimp trece
însă,
toamna e o întrepătrundere
a senzualității și emoției
a fabulosului și irealului
o magie...

Și peisajul ancestral
Renaște în tine, în fiecare an
Un sentiment înstrăinat,
l-ai uitat...
Te-nconjoară ne-ncetat,
cu aripi de gheață
și fluturi în stomac.

Totul se-ntâmplă sub ochii tăi
Vântul cu frunze și cu ploi
Stârnesc în tine iar și iar
Un amalgam fenomenal...
Toamnă, loc profan...

Dansul frunzelor
Haos, delir, poveste
Timp inert, umbre de praf
E un mister
însă,
nu știi ce faci.

Câmpul, florile, decorul
E-un tablou ce naște dorul
E un dar cu neputință
pecetluit în a ta conștiință.

Păsări ce grăiesc plecarea
frunze-ndrăgostite cad,
peisaj îndurerat.
Orizont plin de amintiri
Poteci ascunse făr de sfârșit
Totul capătă culoare
Iar tu, te-ntrebi oare
unde-i toamna cu ale ei
trăiri...

Singura scăpare e în depărtare
Nimeni să te poarte
Nimeni să te scape,
Nici păsări, nici cântecc...
Frunze te-nconjoară
E-un miros plăcut de toamnă
Suflet solitar...pe cărarea vieții
Vânt, tristețe!