Agață-te de speranță și nu îi da drumul

Te uiți la mine, dar nu mă vezi
Nu.. te uiți prin mine
Sunt aici, dar pentru tine nu sunt
Nu mai sunt.
Obișnuiai să mă privești
Acum mă ocolești.
Te uiți la mine și o vezi pe Elena
Ai ochi doar pentru ea
Căci, ce îți e Elena, îți eram eu
Nu poți să mă minți că eu îți văd în suflet
Iubirea ce i-o porți,
Ce îmi aparținea mie.

Mă doare să te văd așa
Știu că îți e mai bine cu ea
De aceea te las să pleci
Știu că nu înțelegi
Iubirea ce ți-o port e mai mare ca a ta,
Pentru ea.
Îți vreau fericirea, ți-o văd plecată
Căci iubirea îți e schimbată
Pleacă acum, nu te uita înapoi
"Tu" și "eu" nu mai suntem "noi".

Trece timpul plin cu durere
Zilele sunt negre
Și albe sunt stelele,
Cu negru și alb mi-am umplut inima
Sau ce a rămas din ea
E doar cenușă
A ars
De dorul tău.
S-a metamorfozat.

Pictez cu negru și alb povestea noastră
Am rămas prinsă în magia fotografiei
Cu noi zâmbind.
Îți amintești?
Ce mult îmi lipsesti!

Tu îmi erai culoare
Si odată cu tine a plecat și ea
Ai luat cu tine tot ce iubeam
Le-ai strâns în palmă și au dispărut
Nu credeam că vei putea să mă distrugi așa.

În timp ce pictez
O fâșie de roșu apare
Pe lucrarea mea monocromă,
Speranța să fie oare?

Am pus pensula pe fâșia roșie.
Miracolul s-a întâmplat
Două brațe de pluș m-au îmbrățișat
Mă bucur că nu am renunțat.