vreau să-ți citesc poeziile(nu prea cură

"vreau să-ți citesc poeziile"
interesantă constatare,
ești sigur că vrei să vezi urmele unui suflet
care doare?

nu ești pregătit,
nu ai acces la arta mea
e cu totul altceva
când citești ce am simțit,
nu ești pregătit...

indiferent cu un suflet strident
ironizezi existența mea de mozaic omniprezent
tocmai pentru că nu o înțelegi
nu ești pregătit...
nu vei fi niciodată suficient de nebun ca să înțelegi ce spun,
să vezi ce ia foc
și cum se adună la un loc
toate păcatele mele într-un singur vers (la care, îți repet, nu ai acces)
pe care desigur că l-am șters
și odată cu ele, versurile mele,
s-au dus și păcatele mele
omenești de altfel, mărunte pentru tine
dar prea mari pentru un suflet pur ca mine
pentru un artist fără culori și hârtie
care așteaptă să moară
doar ca să-și poată recăpăta vechea faimă
atât de absurdă și inutilă
încât scrie fără milă
că a rămas fără inspirație
într-o pauză de respirație...

Din nou îți spun
nu ești pregătit,
un adolescent afurisit care a risipit ani din viața mea
ca să am ce crea cu un suflet rănit
și plictisit fără-ndoială
aceeași absență verbală
m-a plictisit de moarte,
acum scuze, am de scris o carte,
Nu ești erou,
nici răufăcător și nici măcar prezent
dar nici absent, nu știu ce ești
căci nu mai contezi...
dacă ai conta
aș observa absența ta prin umbra care lipsește
dar s-a risipit pentru că el, cavalerul solemn




nu e demn nici măcar pentru un semn din partea unui artist etern.