Pentru unii oameni tristețea este frumoasă...
Ca atunci când stai o noapte întreagă-n casă;
Lumina e stinsă, întuneric peste tot… privindu-l…
Prin prea multe locuri zboară gândul.
Mă simt captiv și că explodez a liberate
Cu starea mea ciudată ce-o simt în toate…
E ca o explozie într-o veșnică implozie… --
Scriu… -- așa îmi torn ambrozie…
Pentru ce simt atâtea?! Când nu am cui
Să-i împărtășesc… atâtea să-i spui!...
Cum o inimă simte viața murind,
Iar eu nu mai văd nimic privind... |
|