Măr putred

Stropi de apa ce mă dor
Îmi stau căzuti pe pielele
Îi văd de soare cum mor
Și mă îneacă un miros de mere

Pământul putred sub picioare îmi crapă
Și cuiburi de îngeri mă cheamă către cer
În gânduri cred că îmi sapă
Ca să mă facă lângă ei să pier

Butoaie pline de vin dulce
Și din cer masa înaltă
Nu mai sunt pentru mortul ce se suce
Că acela nu se mai ridică altă dată