Teamă

Cum spui că ți-e frică să plângi?
Că ți-e frică să nu cadă ceva din tine,
Să se rostogolească pe beton
Odată cu pata de apă care a fost lacrima ta.
Că ți-e frică să nu rupi puterea
Pe care ai peticit-o de zeci de ori
Și ai cusut-o de alte sute de ori.
Că te temi să nu îți murdărești
Hainele curate și călcate
Sau poate mândria ca un fir de nisip
Pe care o mai ai.

Cum spui că ți-e teamă să țipi?
Că poate te aude cine nu trebuie,
Poate te auzi tu și te sperii de tine.
Că ți-e teamă să nu tulburi ape,
Să nu faci valuri mici
Pe lacul care a rămas în comă indusă.

Cum spui că ți-e teamă să-ți fie teamă?
Că ți-e frică să nu afle cineva că te temi.
Că trăiești în frică înăbușită,
Ținută sub capac, la foc mic
Să transpire,
Poate totuși se evaporă.

Să știi că tot mi-e teamă.