Atunci și acum...

Copilul cel cuminte, iubit de toți prea mult,
Înfruntă realitatea, căci astăzi e adult.
Crescut în armonie și dragoste deplină,
Astăzi e rătăcit, nu iese la lumină.

Cu modele alături și cu povețe învățate,
Acum face prostii, greșeli nenumărate.
Ținut în puf de mamă, îmbărbătat de tată,
Azi nu se regăsește și nici nu se mai iartă.

Copilul veșnic vesel ce nu simțea durerea surdă,
Se luptă iar cu el în lumea asta crudă...
"Tu, mamă unde ești să îmi alini durerea?
Tată, te vreau aici să spulberi brusc tăcerea.

Mamă, mustră-mă tu, cu mila ta în glas,
Arată-mi că e bine, scoate-mă din impas.
Tata fii drept ca stânca, dar glumește cu mine
Și-nvață-mă să cern ce-i rău de ce e bine."