Pierduți sunt toți în marea tehnologiei, de unde
N-o să-i pescuiască nimeni, niciunde;
Vor spera şi vor ruga maşina timpului, care
Fără să vrea îi va lăsa în uitare;
Ați vrut în vârful pomului, până când
Soarele v-a omorât arzând..
Puteți culege roadele furtunii,
Azvârliți fiind de spaima naturii:
Căci viscolu-i cald, seceta-i rece
Curând normalitatea va trece;
Mă uit uimită la nepăsarea voastră
Din închisoarea mea, rotundă fereastă;
Iar de-ați vedea prin ochii mei
Vi s-ar despica sufletu-n trei... |
|