mai bine în avans

paranoia continuă
un șir de secvențe cu perioadă necunoscută
când trecutul devine prezent
și emoțiile sunt simulate
cu mult înainte de desfășurarea acțiunii.

muntele e martor al beției
ca efect întârziat al conștientizării
că nu mai ești acasă
că ai atins punctul maxim de sensibilitate
când te ating constant
legături polare ce vin pe bucăți
și dau rețeta finală.

răul nu e rău dacă în final gâdilă
după reflexul involuntar
construit de un remediu primit în avans
așa că ești liber să îmi arzi obrajii
să-i stingă ploaia asta de iarnă

să nu mă pierd în vasul ăsta îngust
de frică să nu pierd
ce e al tău și nu e al nostru