Nori de diamant

Din norii argintii, aripi de obsidian
Se văd la depărtare
Mă înfășoară strâns și simt
Eterna condamnare

Aștept în frigul cristalizat
Un semn al existenței
Dar speranța devine în final
Suflu al dependenței

Încerc să prind o aripa
Să pot să ajung
În norii tăi de diamant
Un vis imposibil
Ce pare real
Și tot cred necontenit
Că e adevărat
Dar cad în gol și în sfârșit
Văd totul diferit
Nu este o inima, ci o carcasa goală
Umplută doar cu spini