Viața nu e dreaptă

Plângea, plângea, plângea,
Copilul lângă mormintele părinților ce au murit în accidentul
În care un bărbat beat, le-a lovit mașina
În seara în care veneau de la bunici
Și mama îi promisese prăjituri cu lapte,
Iar tatăl că îi va cumpăra un cățel,
Să aibă cu cine să se joace când el e plecat la muncă.
De mic copil, a fost învățat
Că alcoolul o să îl omoare
Dar dacă omul acela era beat,
De ce părinții lui sunt morți?
Pe el mama lui, nu l-a învățat asta?
Tot ce mai poate face acum,
E să aștepte să crească, iar atunci să îl caute pe acest bărbat
Și să îi arate cum se simte durerea de a pierde tot.
*
Plângea, plângea, plângea,
Soția lovită de soțul venit beat acasă,
Și în sinea ei speră că soțul ei nu se va atinge de cei 4 copilași
Ce stăteau ascunși după pat, în camera lor
Ascultând țipetele mamei, cum se auzeau tot mai încet.
Credeau că s-a terminat,
Și au coborât imediat, toți, în bucătărie,
Acolo era mama lor...întinsă pe covor...
Chiar se terminase, dar nu cum sperau ei.
Au întâlnit privirea tatălui lor,
Parcă ar fi văzut o fantomă a morții,
Ce acum era pe urmele lor...
*
Plângea, plângea, plângea,
Bătrânul, la căpătâiul soției sale bolnave de cancer,
Nu mai avea mult de trăit,
Dar el îi aducea în fiecare zi flori
Și îi povestea de banca lor din parc,
Pe care stăteau în tinerețe,
Dar tinerețea e departe, iar soția lui se stinge pe zi ce trece,
În fiecare zi îi aducea poze,
De la nunta lor, cu nepoți care au crescut.
Într-o zi s-a dus mai târziu la spital,
Voia să ia bilete de avion spre Paris,
Pentru că acolo , soția lui și-a dorit să meargă toată viața.
Și era atât de fericit, căci urmă sa fie prin a lor vacanță în 60 de ani,
Urmă să îi cânte serenade,
Dar la spital a fost anunțat că soția lui iubită,
S-a stins din viață...
*
Plângea, plângea, plângea,
Fata ce a fost înșelată, de cel pe care îl considera
Marea ei iubire...
Dar acum nu mai crede in iubire,
El nu a iubit-o niciodată,
Doar a profitat de a ei naivitate.
Ea l-a iubit, cum numai în adolescență putea să o facă,
Din iubire i s-a dăruit lui toată, din iubire a avut încredere în el
Până când a aflat că a fost o glumă pentru el.
Poze cu ea erau peste tot in școală,
Poze în care nu ar fi trebuit să fie...
Îi era rușine să mai plece din casă, sau să le spună părinților ei,
Tot ce i-a mai rămas de făcut era să aștepte,
Ce să mai aștepte? Se simțea în plus pe această lume
Și a decis să ia o lamă, și să își trăsese linii fine
Linii roșii salvatoare..
*
Plângea, plângea, plângea,
Fata ce la 2 dimineața a scris poezia..