Privesc cu dor în urmă, dar timpul trece.
Aproape sunt "când voi fi mare"
Și anii trec, mă lasă rece;
Un simplu eu, într-o lume oarecare...
Și trec pe lângă mine și nu mă recunosc,
Nici nu mă mai salut pe stradă
Și de la o vreme, a devenit timpul anost,
Dar nimeni nu vrea să mă mai creadă...
Și toate-s trecătoare, cine e de vină?
Inevitabilul nu poate fi oprit.
Și rănile se-nchid și suferințele se-alină,
Dar timpul, își are și el al lui sfârșit... |
|