zăpadă și purificare

ninge la aproape o lună
de când voiai tu.
sper să nu fie ninsoarea
asemenea năzuințelor mele.
fie ca stratul de nea
să curețe oamenii de întuneric,
până și umbra să le fie albă,
dar nu un alb normal, pur sau
necontaminat,
ci unul strident în tăcere.

și aici mă întorc la tine,
suspendat de logica vestimentară
ca și aerul de propriile noastre priviri.
aș vrea să te albesc ca să uiți de necaz,
ca să uiți de ceilalți oameni care te cern
pe tine și sentimentele tale
într-o zăpadă funerară.
odată albită, poate ți-aș vopsi gândul
și ți-aș strămuta inima-ntr-o grădiniță,
grădinița cuvintelor și-a cifrelor
pentru că atât cât mă bagi în seamă,
tu ești poezie care nu se explică
decât prin matematică.
iar socotesc umila probabilitate
de a ne fi întâlnit și parcă-l aud pe THREEPIO
în spatele meu:
”Sir, the odds are 1 to 22222222....”
și ce dacă?
acea șansă m-a propulsat la tine
prin zăpadă și iarnă și frig.

sunt născut vara și te-am iubit pe tine,
exact opusul meu, călăul matematicii.
totuși, iubești poezia.
hm, iubești poetul sau poezia?
și cu asta iar revenim la început
când eu mă uit la fereastră și zic:
NINGE LA APROAPE O LUNĂ
DE CÂND VOIAI TU.
(antrenamentul meu de jedi
mă duce pe calea lui anakin;
sper să termin întunericul din viața ta).