Comoara sufletului meu,
Ce de mult a dispărut,
Dăruita-mi de Dumnezeu,
Azi nu a mai apărut.
Era ca un soare cu dinți,
Ce apărea în anotimpul hibernal...
Al sufletului meu ce vărsa lacrimi fierbinți,
Manzâlindu-l cu cerneală, scris-a-mi durerea într-un jurnal.
Părăsi-m-ai zi și noapte
Ca un diavol în intuneric,
Fiindcă iubirea va fugi departe
Ca un om, bolnav, isteric... |
|